Informatii din protopopiat

Dand click pe harta alaturata, veti putea fi informat in orice moment despre noutatile si evenimentele inregistrate pe teritoriul protopopiatului nostru.

Intrati in legatura directa cu informatia, actualizata la fiecare moment, din noua retea informatizata-web a Episcopiei Sloboziei si Calarasilor.
Corala Sfantul Mare Mucenic Mina

    Pentru Biserica Ortodoxă Română existenţa coralelor preoţeşti sau mixte este deja o tradiţie recunoscută şi apreciată de societatea românească. Cu toate acestea, zona Bărăganului deşi bogată în creaţia şi interpretarea cântecului de tip folcloric, nu a beneficiat până de curând de prezenţa unei corale a preoţilor de aici.
    Odată cu întronizarea Preasfinţitului Părinte Vincenţiu în anul 2009 ca Episcop al Sloboziei şi Călăraşilor, Chiriarhul acordă binecuvântarea pentru formarea Coralei Sfântul Mare Mucenic Mina, la iniţiativa Preacucernicului Părinte Protopop Dumitru Drăghici şi a Preacucernicului Părinte Dirijor Cătălin Stanciu.
    Cei 22 de membrii clerici şi tineri teologi îndrumaţi de Părintele Cătălin Stanciu – care aduce inovaţia şi experienţa Coralei Armonia din Constanţa, abordează un repertoriu generos, de la creaţiile religioase consacrate la piese folclorice româneşti autentice. Interpretate cu suflet, fără pretenţia de a epata dar cu puritatea şi entuziasmul începutului de drum, compoziţii precum: Rugăciune de Anton V. Uncu, Doamne auzi glasul meu de N. Lungu, Lăudaţi pre Domnul de Gh. Danga, Cuvânt Bun si Terirem de Chiril Arvinte, Graiurile mele de Alexandru Delcea, invită auditoriul la reflecţie şi deschidere către Dumnezeu şi aproapele.
    Debutul Coralei Sf. M. Mc. Mina a avut loc în decembrie 2009 cu ocazia concertului de colinde Hristos se naşte, slăviţi-L!, organizat de către Episcopia Sloboziei şi Călăraşilor în aula Centrului Socio-CulturalDamaschin Episcopul.
    În 2010 corala Protopopiatului Slobozia participă la evenimentele culturale prilejuite de Sfintele Paşti, iar la invitaţia Consiliului Judeţean Ialomiţa susţine un concert în cinstea Zilei Naţionale a României în cadrul Centrului Cultural UNESCO „Ionel Perlea” din Slobozia în prezenţa unui public numeros format din autorităţi locale şi judeţene, oameni de cultură şi credincioşi din judeţ. În aceeaşi lună participă la a XXIX-a ediţie a Festivalului Internaţional de Muzică Corală I.D. Chirescu de la Cernavodă, unde primeşte aprecierile juriului.
    27 Aprilie, Săptămâna Luminată a anului 2011 aduce bucuria lansării primului album de piese corale bisericeşti şi tradiţionale româneşti, denumit Credinţă şi Tradiţie, care apare cu binecuvântarea Preasfinţitului Părinte Vincenţiu, Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor.
    • În data de 7 mai 2011 la Ediţia I a Concertului de muzică sacră susţinut la Mănăstirea medievalăSfinţii Voievozi din Slobozia, Corala Sfântul Mare Mucenic Mina a Protopopiatului Slobozia a suţinut un recital de piese religioase alături de mezzo-soprana Ana Rusu şi soprana Bianca Manoleanu. Evenimentul a fost organizat de Episcopia Sloboziei şi Călăraşilor, Consiliul Judeţean Ialomiţa şi Centrul Cultural UNESCO Ionel Perlea.
    • De asemenea, Corala a participat şi la Festivalul Artei Corale Bisericeşti – Constanţa, 19 mai 2011, unde a fost apreciată de toţi oamenii de muzică prezenţi la eveniment, în frunte cu Înalt Preasfinţitul Teodosie Arhiepiscopul Tomisului.
    • În noiembrie 2011 Corala a primit invitaţia organizatorilor Festivalului Naţional al Corurilor preoţeştide la Turda, unde a evoluat alături de corale din Argeş, Cluj şi Arad. Pr. Protopop Dumitru Drăghici, Pr. Dirijor Cătălin Stanciu şi preoţii coralei din Slobozia au fost felicitaţi şi au primit binecuvântarea Î.P.S Andrei Andreicuţ – Mitropolitul Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului;
    • În atmosfera celestă a bisericii Elefterie din Bucureşti, la 12 decembrie 2011, Corala Sfântul Mare Mucenic Mina a concertat în cadrul Stagiunii Paul Constantinescu alături de Corala feminină Euterpecondusă de Prof. Georgeta Aldea. Acest eveniment a fost organizat de Asociaţia Naţională Corală al cărei director este binecunoscutul Prof. Univ. Dr. Voicu Enăchescu.
    • La 15 decembrie 2012 Corala Sfântul Mare Mucenic Mina a Protopopiatului Slobozia, a avut onoarea să deschidă spectacolul oferit de corul Madrigal slobozenilor, într-un turneu naţional, de Crăciun.
    Corala preoţilor din Protopopiatul Slobozia, dirijată de Preacucernicul Părinte Cătălin Stanciu, a interpretat colindele: Bună Dimineaţa la Moş Ajun – de Ion Costescu, În locaşul lui Crăciun – de Valentin Teodorian, Sus Boieri – de Gh. Cucu, O, ce veste minunată – de D.G. Chiriac, Moş Crăciun – de Gh. Danga, Noapte de Crăciun – de Pr. Ion Popescu-Runcu, Deck the halls şi Sorcova – de Nelu Ionescu, într-o seară magică în prezenţa Madrigalului dirijat de Dirijor Voicu Popescu.

Membrii coralei „Sf. M. Mc. Mina” a Protopopiatului Slobozia

    Tenor I:
    PC Pr. Tocileanu Nicolae – parohia Colilia, 
    PC Pr. Stan Constantin – parohia Buieşti, 
    PC Pr. Ardeleanu Gheorghe – parohia Munteni Buzău 1
    PC Pr. Petre Tudorel – parohia Dumitreşti
    PC Pr. Oancea Alexandru parohia Constantin Brâncoveanu
    PC Pr. Spătaru Ionel – parohia Traian II
    PC Arhid. Dascălu Nicuşor Silviu – Centru Eparhial
    PC Pr. Pantazi Micu Florentin – parohia Slobozia Nouă II, 
    PC Diac. Gavriloiu Viorel – M-rea Sfinţii Voievozi Slobozia,

    Tenor II:
    PC Pr. Cristea Marian – parohia Crunţi,
    PC Pr. Matei Daniel – parohia Scânteia,
    PC Diac. Agapie Ilie – M-rea Sfinţii Voievozi Slobozia, 
    PC Pr. Bălan Ioan – parohia Gheorghe Doja,
    PC Pr. Chiriţă Valentin – Catedrala Episcopală, 

    Bariton:
    PC Pr. Păun Roman – parohia Buna Vestire Slobozia, 
    PC Pr. Munteanu Cristian – parohia Sf. Dumitru Slobozia,
    PC Pr. Turcu Valentin – parohia Sf. Gheorghe Slobozia,
    D-l Mardale Costin – teolog,
    D-l Stan Gabriel – teolog,

    Bass:
    PC Pr. Drăghici Dumitru – Protoiereu – Protoieria Slobozia,
    PC Pr. Ungureanu Marius – parohia Poiana,
    PC Pr. Cioranu Laurenţiu – parohia Fundata,
    PC Pr. Dobrin Daniel – parohia Sudiţi,
    PC Pr. Gheorghe Dumitrel – parohia Griviţa.

    Dirijor:
    PC Pr. Stanciu Cătălin – secretar Protoieria Slobozia

Din repertoriu

    1. Cuvânt bun şi terirem – Chiril Arvinte – piesă psaltică
    2. Tebe Poem (Pe Tine Te lăudăm) – Dimitri Bortnyanski,
    3. Doamne pe noi Miluieşte-ne – piesă din repertoriu clasic rus (solist Pr. Cristian Munteanu),
    4. Mare Fie-ţi doamne Slava – Tudor Gheorghe aranj. Marius Hristescu – (Solist Arhid. Nicuşor Silviu Dascălu)
    5. Mare Eşti Doamne – Pr. Iulian Cârstoiu,
    6. Rugăciune – arm. Anton V. Uncu,
    7. Clopote de seară – piesă din repertoriu clasic rus – (solist Pr. Cătălin Stanciu),
    8. Lăudaţi pe Domnul – Ghe. Danga
    9. Doamne auzi glasul meu – N. Lungu
    10. Marşul gloriei – cor din opera „Aida” – Giuseppe Verdi,
    11. Mugur Mugurel – piesă patriotică scrisă de Arhiereul Ilarion al Argeşului
    12. Avem o ţară – piesă pe versurile lui Radu Gyr,
    13. Mărită-ţi babo fata piesă populară – Francisc Hubic,
    14. Hora cu Strigături – N. Lungu,
    15. Doruleţul – I.D. Chirescu.

Gânduri, impresii, aprecieri

Muzică şi garoafe roşii (2)

c4   Şi anul acesta, ca şi anul trecut, Asociaţia “Din inimă pentru aproapele”, cu binecuvântarea P. S. Episcop Vincenţiu, al Sloboziei şi Călăraşilor, la iniţiativa Părintelui Protopop Dumitru Drăghicişi sub coordonarea artistică a Părintelui Cătălin Stanciu, a oferit femeilor creştine din Ialomiţa un regal de muzică şi garoafe roşii, dedicat îndeosebi mamelor, cu ocazia zilei de 8 Martie.
   Evenimentul s-a desfăşurat în data de 07 martie 2013, începând cu orele 17:00, la sala de spectacole a Centrului Socio-Cultural “Episcopul Damaschin” din Slobozia. Protagoniştii spectacolului au fost, în ordinea intrării în scenă: Corala “Sfântul Mare Mucenic Mina” a Protopopiatului Slobozia, sub bagheta dirijorală a Pr. Cătălin Stanciu, Grupul artistic “Fiore Blu”, al elevilor de la Şcoala Generală nr. 2 “Sfântul Andrei” din Slobozia, condus de Prof. Daniela Popa şi Grupul vocal al Cercului de Cateheză de la Parohia Amara II, coordonat de Pr. Emilian Petre. Prezentarea momentelor artistice a fost asigurată, cu prestanţă şi eleganţă (şi parcă şi cu ceva mai multă căldură, de data aceasta) de Părintele Consilier Episcopal Constantin Pătraşcu.
   Corala a avut un repertoriu minunat. Dacă anul trecut, mărţişorul muzical a fost melodia “Metanie”, prezentată atunci în primă audiţie, anul acesta a fost “Resteul”. Tot în primă audiţie, piesa “Lele”, interesantă nu doar ca aranjament muzical, ci şi prin versurile şugubeţe. Strălucite au fost şi interpretările, atât cele în ansamblu, cât şi cele solo (Arhid. Silviu Nicuşor Dascălu, Pr. Cătălin Stanciu) şi duet (Pr. Cristian Munteanu, Pr. Marius Ungureanu).
   Copiii de la “Fiore Blu” au interpretat frumos şi cu gingăşia specifică vârstei cântece dedicate mamei şi au recitat poezii.    Despre Corul de la Parohia Amara II am mai scris, cu ocazia unui concert de colinde. Menţin aceeaşi admiraţie şi aceleaşi felicitări: Părintelui Emilian Petre, tuturor membrelor corului, Irinei Călin (care a interpretat solo o şansonetă, foarte frumos şi cu mult aplomb) şi Andreei Călin (coincidenţă de nume sau?…). De departe cel mai emoţionant şi strălucit moment al spectacolului l-a constituit interpretarea Andreei, mai cu seamă a melodiei “Je suis malade” (a doua melodie, din păcate, nu i-a pus în valoare prea bine vocea şi calităţile interpretative de excepţie). Publicul prezent a reacţionat cel mai entuziast la acest moment. (În paranteză fie spus, trebuia pus mai către finalul evoluţiei corului, întrucât a ridicat foarte mult ştacheta, făcând ca interpretările următoare să pară cam palide, deşi nu au fost, dar prin comparaţie…). O felicit în mod special pe Andreea Călin, pe părinţii acesteia, pe profesorii ei de muzică şi franceză, pe Părintele Emilian. Din investigaţiile ulterioare, am aflat că Andreea este elevă a Liceului de Artă “Ionel Perlea” din Slobozia, că mai e şi olimpică la română şi la o altă materie, că anul trecut a fost premiată de Primul Ministru. Dincolo de toate aceste realizări ale ei, o felicit şi pentru ţinuta scenică impecabilă, simplitatea şi bunul simţ artistic de care dă dovadă.
   În final, P.C.Pr. Dumitru Drăghici, Preşedintele Asociaţiei, a adresat un frumos cuvânt doamnelor, mamelor prezente şi urări de La mulţi ani, încheind cu „La mulţi ani, mamă! La mulţi ani, femeie!”
   Închei şi eu, adresând felicitări tuturor protagoniştilor spectacolului, spunând că mi-a plăcut mai mult decât cel de anul trecut şi mai puţin decât cel de anul viitor (de unde ştiu? Păi ştiu! Dacă n-ar fi aşa, atunci n-ar fi în regulă) şi mulţumiri călduroase Asociaţiaţiei “Din inimă pentru aproapele”, Părintelui Dumitru Drăghici şi Părintelui Cătălin Stanciu pentru iniţiativă şi deosebita implicare, pentru faptul că, în vârtejul atâtor responsabilităţi, şi-au făcut timp şi au presărat suflet, pentru a ne face o bucurie.
   La mulţi ani tuturor mamelor! Pentru acestea voi aminti versul lui Mircea Micu: „Mamă, eşti mai frumoasă ca o duminică fără sfârşit!”

Florentina Loredana DALIAN
Slobozia, 08 martie 2013


De la inimă la inimă
Spectacol caritabil pentru Alexandra Daniela Aron, Slobozia, 07 februarie 2013

c3   Pe inimă mai apare un rid… atâtea riduri pe inimă… această senzaţie mă încearcă ori de câte ori mă intersectez cu marile tristeţi ale lumii. Una dintre cele mai mari mi se pare aceea ca un tânăr să fie bolnav grav, să nu-şi poată trăi din plin anii frumoşi ai nestematei care este tinereţea. Este şi cazul Alexandrei Aron din Slobozia, absolventă a Facultăţii de Limbi Străine (specializarea poloneză), care se luptă de patru ani cu o boală grea.
   Faptul că Alexandra nu este singură în lupta sa, e un fapt dovedit şi anterior, ea fiind ajutată de multă lume să-şi poată face operaţiile, să aibă curaj şi încredere, să nu-şi piardă credinţa. Aseara, însă, Alexandra a putut vedea cât de mulţi susţinători are, sala Galax a Casei Municipale de Cultură fiind aproape plină. Şi mai ales a putut, aşa cum a mărturisit la microfon, să se elibereze de mulţumiri. Paradoxal, nu? Cum să te eliberezi de mulţumirile pe care le ţineai în tine? Cine a fost atent la ceea ce a spus Alexandra a înţeles că, de fapt, ea era copleşită de atât ajutor cât i s-a dat şi avea senzaţia că nu mulţumise destul. A fost bucuroasă că a putut s-o facă în faţa publicului numeros. După ce “cortina a căzut”, luminile s-au stins şi spectatorii au plecat, am discutat puţin cu Alexandra şi cu mama ei care o însoţea. Alexandra era atât de recunoscătoare pentru tot ce s-a întâmplat acolo, în special pentru că văzuse şi ascultase cântând Corala “Sf. Mare Mucenic Mina”, precum şi Corala Catedralei Episcopale din care făcuse parte cândva, încât mi-a spus că, la momentele acelea, a plâns. Mama ei şi-a afirmat credinţa că numai Dumnezeu o întăreşte, că nu se aşteptau ca ea să poată fi în sală la scurtă vreme după operaţie. Ambele erau recunoscătoare tuturor celor care făcuseră parte din spectacol, dar şi publicului care a venit acolo întru susţinerea ei, nu doar morală, ci şi financiară.
   Spectacolul a fost organizat de Asociaţia “Din inimă pentru aproapele” a Protopopiatului Slobozia, cu binecuvântarea P.S. Părinte Episcop Vincenţiu, cu sprijinul Primăriei Slobozia care a pus la dispoziţie sala de spectacol, al doamnei Doina Roşca – Director al Centrului Cultural “Ionel Perlea”, al ziarului “Observator”, şi cu implicarea entuziaştilor elevi din Consiliul Judeţean al Tinerilor. Tuturor felicitări şi urări de continuare în aceste faceri de bine. Din ce în ce mai des în comunitatea noastră se întâmplă lucruri frumoase, care ne aduc aminte că suntem oameni, creştini, şi că nu putem trăi altfel decât în comuniune, ajutându-ne unii pe alţii. Un gând bun tuturor ialomiţenilor prezenţi la eveniment, inclusiv domnului Preşedinte al Consiliului Judeţean Ialomiţa, care pentru mine (şi nu numai) nu este important atât ca Preşedinte, cât mai ales ca om de cultură. Această combinaţie de “doi într-unul” e destul de rară, iar noi ne bucurăm că avem un astfel de conducător local.
   Spre deosebire de alte dăţi, ieri am văzut spectacolul din culise. Şi m-am uitat mai mult către public decât spre artişti. Da, eu am fost prezentatorul. O postură inedită pentru mine (doar p-asta n-o făcusem), în care am ajuns pe negândite şi pe nepregătite, despre care am aflat abia cu câteva ore înainte. Dar care m-a bucurat şi sper că, la rândul meu, nu am dezamăgit.
   Momentul cel mai înălţător, din punctul meu de vedere, a fost interpretarea Coralei “Sf. Mare Mucenic Mina”. Care, şi din culise, se aude la fel de bine. Recunosc, am trişat. Nu m-am îndurat să plec în culise; profitând de faptul că eram mascată de un ecran de prezentare, am stat în spatele lui, pentru a fi cât mai aproape. M-am bucurat, ca de fiecare dată, să-i aud cântând. De data aceasta, o dată în plus, pentru cele două melodii în primă audiţie. Reacţia publicului a fost pe măsură, aplauzele entuziaste, parcă mai mult ca oricând. Corala a deschis mini-concertul cu melodia “Metanie” (versuri: Radu Gyr, muzica: Tudor Gheorghe), melodie care a fost dedicată Alexandrei.
   Spectacolul a fost deschis de Corala Catedralei Episcopale, dirijor Inv. Emil Mihai. Doamna bibliotecar Ecaterina Florea a recitat “Noi, lacomii” de Adrian Păunescu. Alexandra şi-a rostit vorbele, mulţumirile şi speranţele. Publicul i-a fost aproape şi cu mulţime de aplauze. Violonistul Ionuţ Bolozan, acompaniat de sora sa, pianista Iuliana Bolozan, ne-au încântat, de asemenea. Eu am evocat momentele în care am întâlnit-o pe Alexandra şi am simţit nevoia să îi dedic un moment poetic, o creaţie proprie, intitulată “Asediul cuvintelor”, având în vedere că ea este un mânuitor de cuvinte. Am recitat pe minunatele acorduri de chitară ale compozitorului/ interpretului Chris Spheeris. O muzică ce îţi atinge sufletul şi am simţit că şi spectatorii au rezonat cu ea.
   Au urmat elevi ai Colegiului Naţional “Mihai Viteazul”: Alina Matache, Larisa, Niţă, Ştefania, Răzvan şi Ionuţ Costea, precum şi School Band Project, tineri zbuciumaţi, care au mărit entuziasmul publicului, chiar dacă unii dintre ei nu se mai află la vârsta rockului.
   Spectacolul a fost încheiat de P.C. Pr. Protopop Dumitru Drăghici, Preşedintele Asociaţiei “Din inimă, pentru aproapele”, care a mulţumit tuturor celor implicaţi şi, în mod deosebit, Alexandrei, pentru lecţia de viaţă pe care ne-a transmis-o tuturor.
   Mulţumesc şi eu Părintelui Protopop Dumitru Drăghici, Părintelui Secretar (şi dirijor) Cătălin Stanciu, pentru încrederea pe care mi-au acordat-o, pentru onoarea deosebită pe care mi-au făcut-o, aceea de a lucra împreună, în mare viteză şi cu eficienţă maximă (sperăm), publicului care mi-a tolerat ezitările şi tuturor celor care au pus umărul, banul, dar mai ales sufletul la împlinirea dezideratelor acestui minunat Spectacol.
   Noi sperăm să oferim publicului ialomiţean şi alte asemenea momente deosebite, chiar mai speciale, însă ne dorim ca ocaziile să fie dintre cele fericite, dintre cele care pun balsam, nu riduri pe inimă. Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Florentina Loredana DALIAN
Slobozia, 08 februarie 2013


Hristos se naşte, slăviţi-L!
Concerte ale Coralei „Sfântul Mare Mucenic Mina” a Protopopiatului Slobozia, cu ocazia Sărbătorilor de iarnă 2012

“Uimit am sarit de sub pătura sură:
– De unde vii, Doamne, din ce veac ?
Iisus a dus lin un deget la gură
şi mi-a făcut semn ca să tac.”
(Radu Gyr – Iisus în celulă)

   Puţine sunt lucrurile care ne mai impresionează astăzi. Lumea s-a transformat într-un mare Mall, sufletele se vând la reducere, două la preţ de unul, se târguiesc emoţii de-a gata, se vorbeşte mult şi se comunică puţin, se iubeşte cu raţia. Şi ne mirăm că se moare de singurătate. Se plânge în direct la televizor. Pentru că oamenii vor să-şi strige lacrimile. Pentru că am uitat decenţa plânsului în intimitate. Ori pur şi simplu pentru că simţim dorul de cineva care să ne şteargă lacrimile. Ori pentru că am uitat, sau n-am ştiut niciodată că, în orice timp, în orice loc, există Cineva care să le şteargă, care să le asume, să le ia asupra Sa, lacrimile noastre… De aceea e nevoie ca, uneori, altcineva să ne aducă aminte. Să ne vestească bucuria Naşterii Lui Hristos, Calea, Adevărul şi Viaţa, Pacea şi Lumina noastră. E nevoie ca altcineva să ne amintească vorbele Lui: „Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului” (Matei, 28, 20).
   Pentru ialomiţeni, „altcineva-ul” care ne-a amintit a însemnat: Episcopia Sloboziei şi Călăraşilor, Protopopiatul Slobozia, prin reprezentanţii acestora – P.S. Episcop Vincenţiu, P.C. Protopop Dumitru Drăghici – Corurile din cadrul Eparhiei, precum şi copiii de la diferite şcoli ialomiţene, împreună cu dascălii îndrumători.

Marţi, 11 decembrie 2012. Slobozia, Catedrala Episcopală „Înălţarea Domnului”
   Cu binecuvântarea şi în prezenţa Preasfinţitului Părinte Vincenţiu – Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor, în faţa publicului prezent au evoluat corurile: 
   – CORUL SEMINARULUI TEOLOGIC „SFÂNTUL IOAN GURĂ DE AUR” DIN SLOBOZIA – Dirijor PC Prof. Consilier Gabriel Oproiu;
   – CORUL „SFINŢII TREI IERARHI” AL PROTOPOPIATULUI FETEŞTI – Dirijor PC Ion Buche;
   – CORUL „SFÂNTUL ANTIM IVIREANUL” AL PROTOPOPIATULUI OLTENIŢA – Dirijor dl Ştefan Voicu;
   – CORUL „ANTON PANN” AL PROTOPOPIATLUI URZICENI – Dirijor PC Prof. Ovidiu Dincă;
   – CORUL „SFÂNTUL ANDREI CRITEANUL” AL PROTOPOPIATLUI LEHLIU – Dirijor PCGheorghiţă Tipa;
   – CORUL „MIHAIL VULPESCU” AL PROTOPOPIATULUI CĂLĂRAŞI – Dirijor dl Del Vasilache;
   – CORALA „SFÂNTUL MARE MUCENIC MINA” A PROTOPOPIATULUI SLOBOZIA – Dirijor PCCătălin Stanciu.

   Atmosfera a fost una de sărbătoare, dar parcă am simţit o oarecare lipsă de entuziasm. Poate aceasta mi se datorează în întregime, n-am fost un receptor prea bun. Mă aflam sub influenţa unor chestiuni mărunte, personale, precum şi a cărţii pe care o citeam în acea perioadă: „Întoarcerea la Hristos” de Ioan Ianolide. Gândeam că noi, cei aflaţi în libertate, cărora nu ni se cere să ne lepădăm de El, care nu suferim chinuri şi umilinţe dincolo de orice imaginaţie bolnavă şi diabolică, noi aceştia de azi nu ştim a aprecia ceea ce ni s-a dat, nu ne bucurăm la adevărata măsură de binefacerile libertăţii, pe care am folosit-o pentru a transforma lumea în bâlci. În timp ce aceia care au fost prigoniţi se bucurau dacă putuseră să salveze câteva pagini roase de vreme dintr-o Biblie, ori dacă se puteau spovedi prin alfabetul Morse la un preot pe care nu-l vedeau, ori dacă reuşeau să se împărtăşească cu o firimitură din Sfintele Daruri aduse clandestin de cineva din afară, împărţite astfel încât să ajungă tuturor, păstrată ascunsă cu sfinţenie (Ianolide povesteşte cum, de emoţie că urma să se împărtăşească, a scăpat firimitura pe jos şi, negăsind-o, a şters cu limba o bucată din pardoseală, sperând că a reuşit să o înghită). Naşterea Lui Hristos ar trebui să ne transmită numai bucurie, dar eu, din păcate, nu m-am putut deconecta de la marile tristeţi ale acestei lumi, gândind că n-am ştiut să primim Darul aşa cum se cuvine. „Să vă iubiţi unii pe alţii!” Şi noi?
   Şi totuşi… Hristos s-a născut. Mulţumim corurilor care ne-au adus din nou minunata veste. Să fiu iertată dacă eu n-am perceput că a fost transmisă cu entuziasmul scontat. E numai din pricina mea. Deşi, la Corul „Mihail Vulpescu” parcă am simţit o înviorare, parcă publicul şi soliştii abia atunci începuseră să comunice. Ori poate eu abia atunci mă trezisem din mirările şi mâhnirile mele. Corala „Sfântul Mare Mucenic Mina” m-a trezit de-a binelea. Acolo am simţit mai mult elan, mai multă dăruire. Deşi, ce-i drept, nu ca alte dăţi. Posibil şi datorită unei deficienţe de ordin tehnic – fie a aparatului meu auditiv, fie a instalaţiei de sonorizare. Oricum ar fi, importantă este Vestea cea mare, participarea împreună la această vestire şi mulţumim Părinţilor, dirijorilor şi elevilor Seminarului Teologic, care au făcut eforturi deloc neglijabile pentru a ne bucura. Un asemenea concert e o mare binecuvântare pentru eparhia noastră.

Joi, 13 decembrie 2012. Slobozia, Casa Municipală de Cultură „Galax”
   Protoieria Slobozia şi Asociaţia „Din inimă pentru aproapele”, cu binecuvântarea PS Vincenţiu, sub oblăduirea PC Dumitru Drăghici şi prin eforturile PC Cătălin Stanciu (responsabil artistic) şi al doamnei Asistent Social Anastasia Pătraşcu, cu sprijinul Primăriei Slobozia, au organizat a doua ediţie a spectacolului: „E vremea colindelor”, susţinut de copii. Am avut bucuria să urmărim prestaţiile corurilor de la şcoli din Slobozia (Şcoala nr. 2 „Sf. Ap. Andrei” şi Liceul Tehnologic „Înălţarea Domnului”), Bucu, Ograda, Traian, Slobozia Nouă, Gheorghe Doja, Constantin Brâncoveanu, Amara şi Ciulniţa. Copiii au transmis, cu gingăşia specifică vârstei, o stare de bine şi de bucurie. Felicitări lor şi preoţilor/ dascălilor îndrumători/ dirijori. Din cele zece formaţii participante, s-a distins net Corul copiilor din Parohia Amara II, dirijat de PC Pr. Emilian Petre. Una dintre eleve a interpretat superb „Ave Maria!”, fiind răsplătită de public cu îndelungi aplauze. Un talent care sperăm să nu se piardă, aşa cum, din păcate, se întâmplă uneori. Cinste Părintelui Emilian pentru a-i fi pus vocea în valoare şi pentru întreaga prestaţie a elevilor din Amara! În încheierea spectacolului, Părintele Dumitru Drăghici, în discursul său, a adresat îndemnul către bunătate, prin versurile cunoscutului colind „Dar nu uita, când eşti voios, creştine, să fii bun!”. Creştine, ai face bine să fii bun mereu! Se tot vorbeşte, în ultima vreme, de sfârşitul lumii. Unii, mai excentrici (asta, ca să mă exprim elegant), se pregătesc de sfârşitul lumii ca de bal mascat. Există şi categoria „deştepţilor”, care exploatează prostia celor din prima categorie. Însă şi unii şi alţii uită sau se prefac a nu şti că lumea va sfârşi, când va sfârşi, din pricina răutăţii noastre. Să fim buni, aşadar, ori, dacă nu, să nu ne mai întrebăm de unde atâta rău în lume!

Sâmbătă, 15 decembrie 2012. Slobozia, Casa Municipală de Cultură „Galax”
   Un eveniment deosebit pentru urbea noastră, prezenţa Corului Naţional de Cameră „Madrigal”, un cadou oferit ialomiţenilor de Consiliul Judeţean. Mulţumiri şi cât mai multe astfel de iniţiative! Madrigalulnu mai are nevoie de prezentare ori de aprecieri laudative. Adevăraţi artişti, de la ţinută până la interpetare. Am remarcat un respect deosebit faţă de public. Sala a fost, ca niciodată, arhiplină, iar directorul Ionel Constantin mi-a mărturisit, în pauză, că mai întorsese destui de la uşă, întrucât nu mai erau locuri nici în picioare. Am remarcat, cu bucurie, prezenţa în sală a multor tineri.
   În deschidere, a concertat Corala „Sfântul Mare Mucenic Mina” a Protopopiatului Slobozia. Fie datorită acusticii mai bune a sălii, fie datorită (şi) altor cauze, prestaţia mi s-a părut mai bună decât cea de la Catedrală. Ambele coruri, prin colindele pe care le-au interpretat, au transmis, la cote înalte, mesajul bucuriei Naşterii Mântuitorului. La finalul concertului, la îndemnul dirijorului Corului „Madrigal”, domnulVoicu Popescu, artişti şi public au cântat împreună, ceea ce a amplificat starea de bucurie a tuturor. A fost adus un omagiu lui Marin Constantin – întemeietorul Corului şi cel care l-a purtat ani de zile către succes (încă din anul 1963, când a fost înfiinţat şi gândit ca formaţie corală de tip renascentist, din 1992 devenind Bun al Patrimoniului Cultural Universal UNESCO).

Sâmbătă, 22 decembrie 2012. Munteni-Buzău, Biserica „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”
   Nerăbdătoare, ajung mai devreme decât era cazul. Schimb câteva vorbe în parcare cu Părintele Gică Ardeleanu, Parohul bisericii, care îmi transmite scurt informaţia privind locul pe care urma să-l ocup. Îmi plac ordinea, disciplina şi organizarea (n-aş fi dorit omenirii un conducător ca mine! Sau poate da); admir persoanele organizate şi le apreciez, cu atât mai mult cu cât sunt atât de rare în jurul nostru. Am şi o uşurinţă în a le detecta. Nu-ţi trebuie mult să-ţi dai seama, mergând într-un loc, indiferent care ar fi acela, de la biserică până la… stadion, dacă este condus de cineva cu abilităţi organizatorice sau dimpotrivă. Astfel că nu mi-e greu să aflu că Părintele Gică e unul dintre cei riguroşi în organizare; se vede în orice detaliu încă de la intrarea în curtea bisericii. Inclusiv din modul în care se comportă enoriaşii. Da, „turma” este, întotdeauna, asemenea păstorului. (Desigur, nu vorbim de oile rătăcite).
   La intrare, mă surprind uitându-mă stânga-dreapta, ca şi când m-aş fi ascuns de cineva, ca şi când n-ar fi trebuit să fiu văzută. Mă opresc o clipă, îmi trag mental două palme, încercând să descifrez misterul. Memoria afectivă e fantastică! Micile sau marile spaime ale copilăriei nu dispar. Oameni buni, nu speriaţi copiii! Vor ajunge adulţi cu traume… mai mici sau mai mari, după cum au fost şi spaimele copilăriei lor. Peste 30 de ani au trecut de când făceam gestul acesta de a privi cu atenţie înainte de a intra în biserică. Exact în această biserică. De aceea, reflexul mi-a fost activat numai aici, nu şi în alt locaş de cult. Ne uitam după profesori, aveam grijă să nu ne vadă. E-adevărat că ei se făceau de multe ori că nu ne văd. Eram copii, care veneau cu inima deschisă spre Dumnezeu. Îl căutam. Ateii comunişti ne chemau la discotecă. Iar noi fugeam în Biserică. C-un pic de teamă, cu puţină grijă… dacă treceam de uşa bisericii, eram salvaţi. Ne pierdeam în mulţime şi nu ne mai întorcea nimeni înapoi. Acum, trecând pragul bisericii, zâmbesc. Aşa, doar cu jumătate de gură. Dar nu despre asta vorbeam…
   S-au schimbat multe în biserica din anii copilăriei mele. E mai frumoasă, mai modernă, mai aranjată. Mai ales acum, cu bradul împodobit, cu crenguţe aşezate frumos pe lângă treptele ce coboară de la Altar. Totul se schimbă. Doar Dumnezeu rămâne acelaşi. Şi sufletul omului.
   Corul feminin al bisericii interpretează minunat colinde. Îmi plac vocile lor calde, le-aş asculta întruna. În general, vocile feminine asociate au anumite stridenţe care mă calcă pe nervi. Nu e cazul aici. Acestea sunt frumoase şi se armonizează.
   Momentul aşteptat se apropie. Vorbeşte Părintele Protopop Dumitru Drăghici. Aşa cum o face de obicei, cu zâmbetul acela permanent pe chip, care vine din inimă, nu contrafăcut, nu „electoral”. Fiind primul concert susţinut la Munteni-Buzău, după cuvintele introductive, Părintele a prezentat Corala „Sfântul Mare Mucenic Mina” şi palmaresul de până acum, apoi programul serii.
În prima parte, melodii religioase, în partea a doua – colinde. Dintre toate concertele despre care facem vorbire aici, acesta a fost clar cel mai reuşit (din punctul meu de vedere). Ori mi s-au desfundat urechile, ori acustica e foarte bună aici. Apoi, de data aceasta am fost mai aproape, e cu totul altceva decât „din avion”. Mulţumesc Părintelui Ardeleanu care a avut grijă de aceasta. În plus, membrii Coralei păreau mai relaxaţi. Doar Părintele Gică era tot o emoţie. S-a văzut asta în cuvântul de final. Emoţia înseamnă trăire, înseamnă că îţi pasă, înseamnă că… eşti om. După interpretarea pieselor din program, Părintele Drăghici a prezentat membrii Coralei, a adresat un scurt cuvânt prin care, din nou, ne-a îndemnat la bunătate. A amintit şi de vrednicul de pomenire Pr. Ionică (Ioan Petre), fost Paroh, fost Protopop, de la a cărui trecere la Domnul se împlinesc în curând doi ani.
   Corul feminin a mai cântat un colind, apoi încă unul împreună cu Corala „Sf. M. Mucenic Mina” şi cu publicul, iar, la final, toţi am cântat „Mulţi ani trăiască!”.    Să trăim cu toţii, mulţi ani, dar nu degeaba! Să lăsăm o urmă în urmă, dar una frumoasă. Aşa cum Corala Protopopiatului Slobozia o face. Cu dăruire, cu drag, aducând raze de lumină în suflete adeseori prea obosite de viaţă. Sau de ne-viaţă. Mulţumiri Părintelui Protopop, membrilor Coralei, Părintelui-dirijor Cătălin Stanciu pentru că ne aduc bucurie şi ne oferă trăiri pe care numai muzica le poate oferi.

„Tu iarăşi ai, om bun de azi,
Crăciun, cu ramuri verzi de brazi. 
Colindul sfânt tu iar îl ai, 
Din glasuri coborând din Rai”
(Radu Gyr – Moş Crăciun)

Florentina Loredana DALIAN
Slobozia, decembrie 2012


Concert de muzică sacră susţinut de Corala Sfântul Mare Mucenic Mina a Protopopiatului Slobozia, desfăşurat la Mânăstirea Sfinţii Voievozi

   „Pentru a doua oară, manifestările au inclus şi un concert de muzică sacră susţinut de Corala Sfântul Mare Mucenic Mina a Protopopiatului Slobozia, desfăşurat la Mânăstirea Sfinţii Voievozi, în prezenţa Preasfinţitului Vincenţiu, Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor, cu concursul sopranei Bianca Manoleanu şi a Baritonului Orlando Toropoc.
   Înfiinţată în 2009, la iniţiativa Pc. Pr. Protopop Dumitru Drăghici şi a Pc. Pr. Cătălin Stanciu (dirijor, compozitor, solist), formaţia are o sonoritate omogenă, voci armonioase şi armonizate, capacitatea de a transmite spiritualitatea unui repertoriu inspirat ales: muzică psaltică, de cult, prelucrări de folclor. Calităţi evidenţiate şi de CD-ul Credinţă şi tradiţie – o piesă trebuitoare oricărui meloman.
   Calitatea actului artistic a fost confirmată şi de emoţia, de bucuria smerită, evidente pe feţele auditoriului – tineri, maturi, vârstnici. M-a surprins plăcut identificarea printre ei a lui Adrian Prelucan de la UNMB, deţinătorul premiului al 2-lea din Concurs. Trăia intens mesajul muzical; aşa după cum transmitea el însuşi în competiţie, substanţialitatea repertoriului susţinut printr-o voce gravă, muzicală, cu profunzimi catifelate, alături de pianista-maestră Ina Oncescu” (Daniela Carman Fotea).


Recital la mănăstire

   In zilele de 5 si 6 mai, Catalin Toropoc, castigator al Marelui Premiu "Ionel Perlea", editia 2011, a revenit in cadrul festivalului-concurs de la Slobozia, de aceasta data in calitate de invitat special al organizatorilor. Astfel, la invitatia Centrului Cultural UNESCO "Ionel Perlea", artistul liric de la malul marii a sustinut doua recitaluri: primul – la Manastirea "Sfintii Voievozi" din Slobozia si al doilea – in sala Centrului Cultural "Ionel Perlea".
   La cea de-a II-a editie a Concertului de muzica sacra de la Manastirea "Sfintii Voievozi", Toropoc a evoluat, pe 5 mai, alaturi de corala barbateasca "Sfantul Mare Mucenic Mina" a Protopopiatului Slobozia, dirijata de parintele Catalin Stanciu. Concertul de muzica sacra a incununat in mod sublim Festivalul si Concursul National de Interpretare a Liedului "Ionel Perlea", editia a XXI-a, organizat de Consiliul Judetean Ialomita si Centrul Cultural UNESCO "Ionel Perlea" – Ialomita.

Ziarul Telegraf de Constanţa
Cultura
Editia de Luni, 14 Mai 2012
Dupa "maratonul" muzical de la Slobozia


A arde fără să arzi
– Concert de muzică sacră sau muzica la superlativ –

c1   Se-ntâmplă-n viaţă să ai un vid de cuvinte. Mie mi se întâmplă atunci când senzaţiile sunt puternice. Atât de puternice încât mă tem că, orice-aş spune, ar suna banal, vulgar, ori nelalocul lui. Şi-atunci tac. Tac, nu ca cel mai mare înţelept (tăcerile înţelepţilor sunt grăitoare), ci ca cel mai mare prost, sau ca bietul ţăran de odinioară frământându-şi căciula în mâini în faţa boierului căruia, după ce i-a zis “săru’ mâna, conaşule!”, nu mai ştie ce să-i spună. Aşa m-am simţit şi eu după concertul susţinut sâmbătă seara (05 mai 2012) de Corala “Sf. Mare Mucenic Mina” a Protopopiatului Slobozia, cu prilejulFestivalului “Ionel Perlea”, în ambianţa binecuvântată din Mănăstirea “Sfinţii Voievozi”. Precum ţăranul ce-şi trecea căciula dintr-o mână în alta, aşa am frământat eu o idee dintr-o emisferă cerebrală în alta, căci am fost sfătuită să nu tac.
   Nu mă pricep la muzică. Spre ruşinea şi ciuda mea, am uitat şi puţinul pe care-l ştiam legat de note, măsuri, pauze muzicale. În schimb, “mă pricep”să simt muzica. Elementele care ţin de tehnică sunt doar instrumentele de care interpreţii se folosesc pentru a transmite mesajul prin intermediul acestei minunate arte. Elementele care ţin de tehnică – fie ea perfectă – şi chiar vocile cele mai superbe, sunt sterile, nereuşind să obţină niciun efect, în lipsa acelei flăcări care arde, ca o altă stare de agregare – invizibilă, impalpabilă – şi care acţionează ca o curea de transmisie (iertaţi asocierea!) între emiţător (solist) şi receptor (cel care ascultă). În seara de sâmbătă, flacăra a ars la temperaturi înalte, dar fără să ardă; dimpotrivă: a mângâiat, a entuziasmat, a ridicat pe înălţimi. A arde, fără să arzi… Aceasta s-a întâmplat nu doar interpreţilor – Preacucernicii Părinţi, membrii ai Coralei, invitaţii de onoare – soprana Bianca Manoleanu(magistrală interpretare, mi-au dat lacrimile la “Ave Maria”!) şi baritonul Cătălin Orlando Toropoc, câştigătorul de anul trecut al Trofeului “Ionel Perlea” – nu doar ei au “ars”, ci, parcă, şi publicul, numeros şi divers în ceea ce priveşte priceperea în arta muzicală. Şi publicul a transmis către interpreţi. Se crease o emulaţie, o stare de bucurie generală, un transfer reciproc, fără ca nimeni să se întrebe cine oferă mai mult. O transfuzie de suflet.
   Anul trecut, plecasem puţin tristă de la acelaşi concert. Se simţise o anume încordare, o anume teamă de a nu greşi, în faţa somităţilor muzicale prezente, o concentrare pe ideea de a interpreta corect. De cecorect? Suntem oameni, greşim. Apoi, preoţii nu sunt absolvenţi de Conservator. Şi totuşi, o emoţie firească.
   Pe care, însă, de data aceasta au depăşit-o. De data aceasta, n-au interpretat corect, ci sublim! Dar cine sunt eu să spun asta? Poate mă înşel, poate sunt subiectivă. Poate. Dar îmi asum afirmaţiile. Nu ţin să fiu corectă. Eu nu discut tehnica interpretării (ar fi chiar culmea!), ci pe cea a simţirii (adică rezultaul acesteia). Muzica, mai cu seamă cea sacră, se cântă, se ascultă, dar mai ales se simte. Cum? Nu ştim. Ştie Dumnezeu ce esenţe a presărat şi pe unde. Noi să-I mulţumim!
   Cineva spunea că vocea e singurul talent care nu se poate truca. Am “rumegat” bine afirmaţia aceasta şi am ajuns la concluzia că poate n-o fi singurul, dar cu siguranţă e cel mai greu de trucat. Aceeaşi persoană (o doamnă scriitoare) afirma că (a avea) o voce frumoasă i se pare cel mai mare dar de la Dumnezeu. Îmi vine în minte replica personajului masculin din filmul “Strada Hanovra” adresată personajului feminin (interpretat de frumoasa Lesley-Ann Down): “Nu-i drept că Dumnezeu a dăruit unei femei nişte ochi atât de frumoşi”. Uneori, ascultând vocile minunate ale membrilor Coralei, îmi vine să exclam şi eu parafrazând personajul amintit: “Nu-i drept că Dumnezeu a dat nişte voci atât de frumoase…” Şi cred că nu voi fi înţeleasă greşit (nu-I dau sfaturi Lui Dumnezeu şi nu pun o clipă la 

c2

îndoială dreptatea Sa), ci în sensul intenţionat, cel mai pur apreciativ.
   Concertul s-a încheiat în aceeaşi notă distinsă, prin discursul elevat, ca de obicei, al Preasfinţitului Părinte Episcop Vincenţiu care i-a 

felicitat şi le-a mulţumit tuturor membrilor Coralei, Părintelui Cătălin Stanciu – dirijorul, Părintelui Protopop Dumitru Drăghici, precum şi distinşilor invitaţi speciali.
   Mulţumesc şi eu pentru încă un concert de aleasă ţinută şi îi felicit deopotrivă pe interpreţi şi pe organizatori: Episcopia Sloboziei şi Călăraşilor, Consiliul Judeţean Ialomiţa şi Centrul Cultural UNESCO “Ionel Perlea”.
   Încă mai cred că mai bine aş fi tăcut, că am spus cuvinte prea mici pentru un moment atât de mare. Poate ar fi trebuit să urmez calea lui Nichita Stănescu: “Şi-atunci mă apropii de pietre şi tac/ iau cuvintele şi le-nec în mare…” Dar n-am tăcut, pentru că am fost îndemnată să nu tac, de… o voce nedrept de frumoasă.

Florentina Loredana DALIAN
Slobozia, 07/08 mai 2012


Muzică şi garoafe roşii

   Gesturile frumoase şi delicate, azi, sunt rare. şi totuşi, se-ntâmplă.
   Se-ntâmplă atunci când în spatele lor stau oameni frumoşi şi delicaţi. Altfel. Îţi vine să zici anormali, într-o lume în care normalitatea se confundă cu vulgarul.
   Gesturile frumoase şi delicate merg direct la suflet. Acolo unde omul găzduieşte dragostea. În data de 8 Martie 2012, ea a purtat haine de muzică şi garoafe roşii.
   Protopopiatul Sloboziei, prin iniţiativa P.C. Pr. Protopop Dumitru Drăghici, a oferit sărbătoritelor zilei un concert de înaltă ţinută în interpretarea Coralei „Sfântul Mare Mucenic Mina” dirijată de Pr. Cătălin Stanciu. Melodii aflate în repertoriu mai demult, dar şi câteva piese noi. Cea mai emoţionantă: „Metanie”, într-o interpretare de excepţie.
   Au fost, de asemenea, prezenţi elevi de la Şcoala „Sfântul Nicolae” din Slobozia Nouă, care au avut în program poezii şi cântece dedicate mamei.
   La final, în holul Centrului Socio-Cultural „Episcopul Damaschin”, membrii Coralei au oferit doamnelor şi domnişoarelor câte o garoafă roşie.
   De mult n-am mai dat importanţă zilei de 8 Martie ca uneia speciale. Şi totuşi, anul acesta, ea a purtat strai de muzică şi garoafe roşii.
   Ştie cineva cum se poate mulţumi pentru asta?

Florentina Loredana DALIAN
Slobozia, 08 martie 2012


   „ Tot ceea ce ne înconjoară se află sub semnul Creaţiei, al minunilor înfăptuite de Dumnezeu în orice clipă a existenţei efemere pe pământ, dar veşnice în Absolut.
   Şi noi, oamenii, suntem capabili de a minuna sufletul semenilor noştri, aşa cum s-a petrecut ieri, 8 Martie, o zi frumoasă de primăvară, fără soare, dar marcată de bucuria sufletelor împlinite de un eveniment deosebit, omagierea celor care vibrează la echilibrul şi liniştea vieţii – femeile.
   Sala episcopală a devenit, pentru două ore, neîncăpătoare, deoarece se afla aici un public entuziasmat de cântecele interpretate de Corala „Sf. M. Mc. Mina” a Protopopiatului Slobozia.
   Am vibrat emoţional la versurile dedicate mamei de elevii de la Şcoala nr. 5 „Sf. Nicolae” Slobozia ce au dat glas respectului şi preţuirii mamelor de pretutindeni.
   Calitatea şi profunzimea spectacolului au fascinat inimile spectatorilor ce au trăit bucuria unei mari sărbători.
   Ne exprimăm dorinţa ca astfel de momente să se „întâmple” în sens ritmic şi să devină o tradiţie în cadrul manifestărilor culturale din cadrul Episcopiei Sloboziei şi Călăraşilor.”

Prof. Ecaterina Stroe – Liceul de Arte Slobozia
Slobozia 08 Martie 2012

© 2017 - Retea web Episcopia Sloboziei si Calarasilor
Un concept Lacasuri Ortodoxe®. Powered by NETCreator
NETCreator