Îndurerată familie,
şi
Drept-mărturisitori ai Învierii Mântuitorului nostru Iisus Hristos,
Cu tristeţe în suflet, am aflat vestea trecerii la cele veşnice, a robului lui Dumnezeu, Mihai Ioniţă, o importantă personalitate locală, om al cetăţii şi filantrop dăruit de Dumnezeu.
Relaţia domniei sale cu Episcopia Sloboziei şi Călăraşilor a fost una specială. Membru în Adunarea Eparhială şi în Consiliul Eparhial al Episcopiei Sloboziei şi Călăraşilor, domnul Mihai Ioniţă a fost un apropiat al Nostru şi sprijinitor al lucrării în lume a Bisericii lui Hristos.
Prin modul de viaţă, pildă demnă de urmat pentru aproapele, domnia sa s-a remarcat prin dragostea faţă de cei aflaţi în lipsuri şi suferinţe. Şi, prin această lucrare la care toţi creştinii suntem chemaţi, „şi-a adunat comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu le strică, unde furii nu le sapă şi nu le fură” (Matei 6, 20). Nu a existat practic nici un demers filantropic al Sectorului Social Misionar al Episcopiei noastre, în care domnia sa să nu fie implicat. Fie că vorbim de ajutoarele pe care Eparhia noastră le oferă oamenilor sărmani în preajma marilor sărbători creştine sau cu alte numeroase ocazii, fie că vorbim de proiecte sociale sau de Seminarul nostru Teologic din Slobozia, domnul Mihai Ioniţă s-a implicat în mod direct şi nemijlocit, căutând să aducă un plus de bucurie şi speranţă în inimile celor care, din diferite motive, au traversat momente mai grele, de încercări şi reevaluare personală.
Avea mereu dispoziţia sufletească de a oferi daruri, era mereu dispus să ajute pe cei lipsiţi material, într-un mod dezinteresat. Orice creştin cunoaşte că, numai în astfel de clipe, bogăţia intră cu adevărat în proprietatea noastră. Fără cei săraci, oamenii cu posibilităţi financiare nu ar avea ocazia de a se desăvârşi din punct de vedere spiritual.
Mai trebuie menţionat un aspect, deosebit de important: domnul Mihai Ioniţă este şi ctitor de aşezăminte bisericeşti. Atât Centrul Eparhial, cât şi Catedrala Episcopală, Mănăstirea Sfinţii Voievozi, biserica Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena din Ţăndărei, dar şi alte sfinte locaşuri din judeţul Ialomiţa, şi-au cunoscut frumuseţea cea dintâi prin contribuţiile generoase, făcute într-o perioadă nefavorabilă din punct de vedere economic.
Domnul Mihai Ioniţă a fost un om moral şi cu un simţ al datoriei rar întâlnit. Măsura cu care cântărea orice gând sau faptă bună era conştiinţa sa, mereu trează. Nu-i lipsea Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie la fiecare duminică sau sărbătoare. Diplomaţia şi bunul simţ se adăugau personalităţii sale ca un veşmânt de mare preţ. Avea, ca să folosim cuvintele Sfântului Apostol Pavel, „credinţă lucrătoare prin iubire”.
Deşi succesul personal era important, totuşi, obţinerea acestuia nu era o prioritate. Pe scara valorilor, la loc de cinste era iubirea aproapelui şi a lui Dumnezeu, familia şi grija ca angajaţii săi să se simtă parteneri de nădejde şi nu simpli slujbaşi.
Toate aceste fapte bune, sunt cele care vor dăinui mulţi ani de acum înainte. Aceste fapte bune ne-au îndemnat să-l primim în Catedrala Noastră, unde, cu toţii, să ne rugăm pentru sufletul său şi să îi păstrăm amintirea vie în inimile noastre.
Adresăm cuvânt de mângâiere şi nădejde puternică familiei îndurerate, distinsei doamne şi copiilor şi ne rugăm ca pomenirea sa să fie din neam în neam.
Preabunul Dumnezeu să-l odihnească cu Drepţii!
Al vostru către Dumnezeu totdeauna rugător,
† Vincenţiu
Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor
