PS Vincenţiu – Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor
Scurtă biografie:
– născut în Bucureşti, la 23 august 1954, fiind unul din cei trei copii ai familiei creştin-ortodoxe Petru şi Elena Grifoni, primind la botez numele de Victor;
– 1962 – 1974 a urmat cursurile învăţământului primar, gimnazial şi liceal în Bucureşti, obţinând diploma de bacalaureat la Liceul Matei Basarab;
– 1974 – 1978 a frecventat cursurile Institutului Teologic Universitar din Sibiu, obţinând Diploma de Licenţiat în Teologie. Teza de licenţă: “Sfinţii Părinţi din secolul al IV-lea, îndrumători ai vieţii duhovniceşti”;
– 1978 – 1983, cu o întrerupere de şase luni pentru satisfacerea serviciului militar, a lucrat ca corector şi secretar de editură, având ca responsabilitate şi pregătirea publicaţiilor ce urmau să apară în limba engleză, la Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă din Bucureşti;
1983-1990 – redactor la Editura Mitropoliei Olteniei şi a Arhiepiscopiei Craiovei, desfăşurând activităţi în domeniul publicaţiilor mitropolitane şi eparhiale, precum şi al pregătirii de cărţi, monografii şi lucrări de literatură teologică şi istorică.
În aceeaşi perioadă:
– 1 octombrie 1983 (când serbăm Acoperământul Maicii Domnului) a fost tuns în monahism sub numele de Vincenţiu, la Mânăstirea Lainici – Arhiepiscopia Craiovei – unde fusese primit ca frate;
– 26 octombrie 1983 (când îl serbăm pe Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir) a fost hirotonit ierodiacon;
– 25 decembrie 1983 (când prăznuim Naşterea Domnului) a fost hirotonit ieromonah;
– 26 octombrie 1985 (când îl serbăm pe Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir) a primit rangul de protosinghel din partea vrednicului de pomenire Mitropolit Nestor al Olteniei;
– 14 iunie 1987 – Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a învrednicit cu rangul de Arhimandrit;
– 1 august 1990 a fost numit Superior al Aşezămintelor româneşti de la Ierusalim şi Iordan, precum şi reprezentant al Patriarhiei Române pe lângă Patriarhia Ierusalimului;
– 12 ianuarie 1994, în şedinţa Sfântului Sinod, la propunerea vrednicului de pomenire Patriarh Teoctist, a fost ales în postul de Episcop-vicar patriarhal, cu titlul de Ploieşteanul;
– 2 februarie 1994 (când prăznuim Întâmpinarea Domnului) a fost hirotonit Arhiereu, în Catedrala Sfântul Spiridon-Nou din Bucureşti, Paraclis Patriarhal, de către fericitul întru adormire Patriarh Teoctist, împreună cu numeroşi ierarhi din Sfântul Sinod ai BOR;
În aceeaşi perioadă:
– din anul 1994, cu aprobare patriarhală, a prezidat Comisia de Pictură Bisericească, încurajând realizarea în biserică a picturii în frescă şi promovarea unor tineri pictori talentaţi, prezidând şi examenele pentru pictorii bisericeşti, în urma cărora au fost atestaţi sute de noi pictori bisericeşti.
– 18 februarie 2001, prin hotărârea Sfântului Sinod nr.711 luată în şedinţa de lucru, a fost desemnat Secretar al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române şi Secretar al Sinodului Permanent;
– din anul 2000, prin Decizia Patriarhului Teoctist nr. 2/2000, i s-au încredinţat administrarea economică şi gospodărească, îndrumarea vieţii liturgice şi duhovniceşti a obştii Mânăstirii Antim din Bucureşti;
– 5 iunie 2009, a fost propus drept prim candidat pentru Scaunul Episcopal al Sloboziei şi Călăraşilor, în şedinţa reunită a membrilor Sinodului Mitropolitan al Mitropoliei Munteniei şi Dobrogei şi a Adunării Eparhiale a Episcopiei Sloboziei şi Călăraşilor;
– 18 iunie 2009, a fost ales cu 39 voturi din cele 46 exprimate de membrii Sfântul Sinod, Episcop al Episcopiei Sloboziei şi Călăraşilor, devenind al treilea ierarh al eparhiei;
– 28 iunie 2009, a fost întronizat ca Episcop al Sloboziei şi Călăraşilor, în Catedrala Episcopală “Înălţarea Domnului” din Slobozia, de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, alături de un numeros sobor de ierarhi, preoţi şi diaconi.
Preasfinţitul Vincenţiu Grifoni este primul episcop întronizat în Catedrala Episcopală “Înălţarea Domnului” din Slobozia, la ceremonie participând numeroşi preoţi şi credincioşi.
Slujba a fost oficiată de Preafericitul Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, înconjurat de douăzeci de membrii ai Sfântului Sinod, cel mai mare număr de ierarhi care a slujit vreodată în Eparhia noastră: Înaltpreasfinţitul Teofan, arhiepiscopul Iaşilor şi mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, Înaltpreasfinţitul mitropolit Nifon, arhiepiscopul Târgoviştei, Înaltpreasfinţitul Teodosie, arhiepiscopul Tomisului, Preasfinţitul Epifanie, episcopul Buzăului şi Vrancei, Preasfinţitul Calinic, episcopul Argeşului şi Muscelului, Preasfinţitul Casian, episcopul Dunării de Jos, Preasfinţitul Lucian, episcopul Caransebeşului, Preasfinţitul Nicodim, episcopul Severinului şi Strehaiei, Preasfinţitul Ambrozie, episcopul Giurgiului, Preasfinţitul Ioan, episcopul Covasnei şi Harghitei, Preasfinţitul Galaction, episcopul Alexandrei, Preasfinţitul Siluan, episcop al Episcopiei Ortodoxe Române a Ungariei, Preasfinţitul Visarion, episcopul Tulcii, Preasfinţitul Macarie, episcop al Episcopiei Ortodoxe Române a Europei de Nord, Preasfinţitul Mihail, episcop al Episcopiei Ortodoxe Române a Australiei şi Noii Zeelande, Preasfinţitul Varsanufie Prahoveanul, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, Preasfinţitul Gurie Gorjeanul, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Craiovei şi Preasfinţitul Ioachim Băcăuanul, arhiereu-vicar al Episcopiei Romanului.
Din partea autorităţilor centrale de stat au fost prezenţi: domnul Traian Băsescu, preşedintele României, domnul Vasile Blaga, ministrul Dezvoltării Regionale şi Locuinţei, domnul Adrian Lemeni, secretar de stat la Secretariatul de Stat pentru Culte, alături de alţi reprezentanţi ai autorităţilor centrale şi locale de stat.
Activitate:
În perioada activităţii desfăşurate la Ierusalim, a chivernisit şi gospodărit cu mare responsabilitate patrimoniul Aşezămintelor noastre de la Ierusalim, executând ample lucrări de restaurare şi înnoire la biserică şi clădiri, s-a îngrijit de editarea în bune condiţii a publicaţiei ortodoxe româneşti Învierea şi a slujit în permanenţă, venind mereu în sprijinul românilor ortodocşi aflaţi în pelerinaj la Locurile Sfinte, cu sfatul duhovnicesc şi cu ajutorul material.
Tot pe perioada şederii la Ierusalim, buna cunoaştere a limbii engleze i-a permis întreţinerea de bune raporturi cu Patriarhia Ierusalimului, cât şi cu reprezentanţii celorlalte culte religioase de acolo, precum şi cu autorităţile Statului Israel, în folosul Aşezămintelor noastre şi al Patriarhiei Române.
De la data începerii activităţii în postul de Episcop-vicar patriarhal, prin decizie patriarhală, PS Vincenţiu a defăşurat activităţi de coordonare a Cancelariei Sfântului Sinod şi a unor sectoare din cadrul Administraţiei Patriarhale (Sectorul economic-financiar, Biroul Catedrala Mântuirii Neamului, Biroul de presă, Aşezămintele româneşti de la Ierusalim, Iordan şi Ierihon) şi ale Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă (Editură, Tipografie, Ateliere).
În perioada în care a activat ca Secretar al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române şi Secretar al Sinodului Permanent, PS Vincenţiu a supraveghiat activitatea Cancelariei Sfântului Sinod pentru pregătirea lucrărilor şi comunicarea hotărârilor, precum şi întocmirea la timp a proceselor-verbale şi publicarea sumarelor şedinţelor de lucru, a participat ca reprezentant al Patriarhiei Române la mai multe întâlniri interne şi internaţionale pe diverse teme, cum ar fi: Congresul mondial al familiei (Manilla, Filipine, 2002), unde a prezentat un referat în plenul Congresului; întronizarea Patriarhului Irineu şi apoi a urmaşului său, Patriarhul Teofilos al III-lea (Ierusalim, 2005); întronizarea Arhiepiscopului Hristodoulos al Eladei (Atena, Grecia, 1999); întronizarea Patriarhului Teodor al Alexandriei (Alexandria, Egipt, 2004); sărbătoarea Comunităţii româneşti din Sofia (Bulgaria, 2008); Întruniri ale Comisiei mixte de dialog dintre Biserica Ortodoxă Română şi Biserica Română Unită cu Roma (Greco-Catolică), în calitate de secretar al Sfântului Sinod etc.
Cu aprobarea Sfântului Sinod şi cu binecuvântarea patriarhului României, PS Vincenţiu a participat la activitatea unor comisii de lucru inter-instituţionale în probleme de interes general bisericesc: Comisia Mixtă Guvern-Patriarhie, Comisia Patriarhiei Române pentru dialog cu Parlamentul României, Comisii speciale de dialog cu autorităţile publice centrale şi locale (Administraţia Prezidenţială, Guvern, ministere, Primăria Capitalei).
De asemenea, PS Vincenţiu a participat alături de alţi ierarhi ai Sfântului Sinod la activitatea unor Comitete speciale pregătitoare a unor manifestări privind: Întrunirea internaţională „Oameni şi Religii” organizată de Comunitatea Sant’Egidio (1998); Vizita în România a Papei Ioan Paul II (1999); Congresul internaţional „Familia şi viaţa la începutul unui nou mileniu creştin” (2001); Conferinţa „Biserica şi valorile euro-atlantice” (2002); Funeraliile vrednicului de pomenire Patriarh Teoctist (2007), Întronizarea Preafericitului Părinte Daniel ca Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române (2007). A participat şi la numeroase manifestări şi acţiuni cu caracter cultural, social, precum şi de reprezentare a Bisericii Ortodoxe Române şi a Întâistătătorului ei.
În perioada în care s-a ocupat de obştea Mânăstirii Antim din Bucureşti, PS Vincenţiu a iniţiat, supravegheat şi obţinut finanţarea de la bugetul de stat şi finalizat următoarele lucrări: reconstrucţia vechii stăreţii, prin amenajarea a 3 apartamente episcopale şi a 3 săli pentru stăreţia Mânăstirii; acoperirea clădirii cu tablă de cupru; consolidarea clădirii şi acoperiş nou din aramă la biserica mare a Mânăstirii; dotarea cu instalaţie electrică şi termică nouă, pardoseală nouă din piatră; restaurarea picturii şi a elementelor din piatră, din care face parte şi catapeteasma; refacerea şi recondiţionarea mobilierului, a policandrelor şi obiectelor de cult; dotarea bisericii cu aer condiţionat; construcţia din nou în curtea interioară a unor spaţii multifuncţionale; amenajarea curţii interioare; înlocuirea reţelei de canalizare şi amenajarea curţii Bisericii prin pavarea cu dale de granit; reamenajarea muzeului Mânăstirii.
Cu aprobarea patriarhului Teoctist, PS Vincenţiu s-a implicat în mod direct în preluarea şi administrarea imobilului care a găzduit Camera Deputaţilor şi care a devenit Palatul Patriarhiei, cu întreg inventarul, care a fost ulterior îmbogăţit. S-au înfăptuit lucrări de restaurare şi reamenajare a celor şapte saloane oficiale de pe latura estică (pereţi, tavane, ştucaturi, instalaţii termice, electrice şi sanitare noi, precum şi restaurarea tâmplăriei); lucrări de restaurare şi amenajare a trei birouri şi secretariatele respective pentru cei trei episcopi-vicari patriarhali; construcţia nouă din curtea interioară, spaţiu multifuncţional necesar pentru activităţile oficiale din grădina Palatului; înlocuirea reţelei de canalizare din curtea interioară; refacerea treptelor monumentale de pe latura estică; refacerea cupolei la Aula Magna Teoctist Patriarhul; amenajarea bucătăriei şi a sălii de mese pentru unitatea de jandarmi; porţi de acces noi în curtea interioară şi parcul Palatului, pe laturile de sud şi est; restaurarea spaţiilor unde s-au amenajat sediile postului de televiziune TRINITAS TV, postului de radio TRINITAS şi agenţia de ştiri BASILICA; mochetarea holurilor de la parterul Palatului; înlocuirea vechii centrale termice cu una modernă; montarea unei centrale telefonice noi şi conectarea la aceasta a imobilelor Administraţiei Patriarhale.
Cu binecuvântarea patriarhului Teoctist, PS Vincenţiu a făcut demersuri şi a obţinut fondurile necesare pentru executarea unor ample lucrări de restaurare, înnoire şi îmbunătăţire a Reşedinţei Patriarhale: amenajarea spaţiilor de pe latura vestică şi de pe latura sudică unde sunt camerele ierarhilor (montarea de instalaţii noi şi dotarea camerele cu grup sanitar); reacoperirea întregii Reşedinţe Patriarhale cu tablă de cupru; restaurarea şi modernizarea spaţiilor ce cuprind dormitorul patriarhal, cabinetul patriarhal şi secretariatul cu o nouă arhitectură, prin elemente noi de zidărie, ştucatură şi instalaţii noi (termice, electrice şi sanitare); restaurarea şi reamenajarea Salonului Mitropoliţilor, a Sălii Sfântului Sinod, a salonului Justinian Patriarhul, a celor două saloane de sufragerie; amenajarea şi modernizarea bucătăriei şi dotarea cu aparatură profesională; achiziţionarea şi montarea picturii în mozaic la intrarea principală în Reşedinţa Patriarhală. Despre implicarea sa în aceste lucrări mărturiseşte pisania pe care Patriarhul Teoctist a aşezat-o la finalizarea lucrării.
Pentru sediul Administraţiei Patriarhale, cu aprobare patriarhală, PS Vincenţiu a obţinut fondurile pentru executarea lucrărilor de finisaje interioare şi zugrăveli noi, trecerea de la încălzire cu sobe la încălzire termică, prin instalarea unei centrale termice noi, prin executarea de instalaţii noi, vopsitorii, dotarea birourilor cu mobilier şi computere. De aceeaşi manieră a procedat şi pentru clădirea Blocului P5 B-Unirii (astăzi Centrul Social-Cultural Sfântul Apostol Andrei), pentru care a obţinut fonduri destinate executării lucrărilor de modernizare şi dotare (mobilier, aer condiţionat) a apartamentelor pentru primirea oaspeţilor, amenajarea unei sufragerii şi a bucătăriei cu toate dotările, refacerea scărilor interioare şi mochetarea acestora, refacerea terasei, înlocuirea sistemului de colectare a apelor pluviale, montarea unor lifturi noi, rapide; montarea unei noi centrale termice, ceea ce a dus la diminuarea substanţială a cheltuielilor la încălzire.
Tot din încredinţare patriarhală, PS Vincenţîu a coordonat lucrările la clădirea Tipografiei Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă constând în: reparaţii exterioare şi interioare, recompartimentări interioare şi modernizarea prin crearea de birouri dotate cu mobilier nou, pardoseli şi mochetă nouă, reamenajarea curţii interioare cu noi canalizări şi pavaj nou. Din punct de vedere tehnologic, a supravegheat înnoirea dotărilor tehnice prin achiziţionarea unor maşini noi, performante care au aşezat Tipografia în rândul celor mai moderne tipografii din Bucureşti.
În domeniul activităţii liturgice, pastoral-misionare şi al reprezentării bisericeşti, în cei 15 ani de arhierie, până când a fost numit Episcop al Sloboziei şi Călăraşilor, PS Vincenţîu a fost delegat de către Patriarhul României la numeroase sfinţiri şi resfinţiri de lăcaşuri de cult în cuprinsul Arhiepiscopiei Bucureştilor sau în alte eparhii, a săvârşit sute de hirotonii întru preot, diacon, precum şi hirotesii întru duhovnic, a participat la proclamări solemne ale canonizării unor sfinţi români, a participat direct în comitetele pregătitoare ale Sfinţirii Sfântului şi Marelui Mir, fie prin trimiterea în străinătate pentru procurarea unor ingrediente, fie în soborul de preparare al Sfântului şi Marelui Mir, precum şi în comitetul Patriarhiei Române pentru organizarea manifestărilor spiritual-culturale şi de educaţie religioasă desfăşurate sub genericul Icoana din sufletul copilului, începând cu anul 1994.
În calitate de Secretar al Sfântului Sinod, din încredinţarea Sfântului Sinod sau a Patriarhului României, PS Vincenţiu a prezentat punctul de vedere oficial al Bisericii Ortodoxe Române în diferite probleme privind rosturile şi participarea Bisericii la viaţa societăţii pe multiple planuri (educativ, cultural, social-filantropic), a prezentat şi susţinut interesele Bisericii în domeniul legislativ, economic, financiar, precum şi în alte probleme punctuale, atunci când a fost necesar.
Pentru activitatea de înaltă reprezentare bisericeasă, PS Vincenţiu a fost răsplătit de autorităţile statului român cu Ordinul Serviciul Credincios, iar de către Patriarhul Diodor al Ierusalimului cu Ordinul Crucea Sfântului Mormânt.
De-a lungul timpului, PS Vincenţiu a publicat în Revista Mitropolia Olteniei, între anii 1983-1990, articole, cronici etc. De asemenea, sub privegherea vrednicului de pomenire mitropolit Nestor, s-a ostenit alături de un colectiv la pregătirea pentru tipar a Proloagelor de la Neamţ (Editura Arhiepiscopiei Craiovei, 1990, 2 volume) şi a coordonat pregătirea pentru tipar şi editarea următoarelor lucrări: Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, Spiritualitate şi comuniune în Liturghia ortodoxă (Editura Arhiepiscopiei Craiovei, 1986), volumul Familia şi viaţa la începutul unui nou mileniu creştin (EIMBOR, Bucureşti, 2001), precum şi volumul Legiuirile Bisericii Ortodoxe Române – extras (EIBMOR, Bucureşti, 2003).
