La data de

5 octombrie, în întreaga lume, se sărbătorește Ziua Mondială a Educației. În

această zi se evidențiază rolul dascălilor în dezvoltarea noilor generații și

recunoașterea meritelor acestora în formarea culturii, valorilor și moralei

unei societăți. Evenimentul ține să reamintească faptul că o educație de

calitate reprezintă cheia unei reușite profesionale.

În acest

sens, am avut parte de Ziua Educației, de o recunoaștere din partea

Protopopiatului Slobozia, a eforturilor noastre, ale cadrelor didactice, dar și

ale elevilor noștri beneficiari și voluntari, în promovarea valorilor creștine

și culturale, ce urmăresc atingerea desăvârșirii: „Fiți, dar voi, desăvârșiți, precum Tatăl vostru Cel ceresc, desăvârșit

este” (Matei 5,48).

Cu mic cu

mare și cu mult entuziasm, un număr de 47 de persoane, copii și adulți, am

plecat într-o frumoasă călătorie, spre orașul Brăila. Am poposit pentru început

la Mănăstirea „Sfântul Pantelimon” de

la Lacul Sărat așezată în imediata apropiere a municipiului Brăila. Biserica

beneficiază de cadrul natural oferit de parcul stațiunii și de interesul

crescut an de an al pelerinilor spre această oază de liniște sufletească.

Liniște

sufletească și căldură am simțit și noi, cei care am ales să ne petrecem câteva

clipe aici, la Mănăstirea de la Lacul Sărat din Brăila. Maica Pantelimona, pe

care am întâlnit-o aici, a găsit răgaz să ne vorbească nouă, celor prezenți, cu

multă emoție în glas, despre Mănăstirea „Sfântul

Pantelimon”, care este astăzi o oază de rugăciune și de reculegere

duhovnicească pentru monahi, dar și liman sufletesc pentru bolnavii aflați la

tratament în stațiune și pentru cei care îi trec pragul.

Copiii

prezenți au avut ocazia să vadă cu câtă măiestrie sunt cusute veșmintele

preoțești în atelierul de broderie existent în incinta mănăstirii. Au vizitat

apoi colecția etnografică intitulată sugestiv „Suflet și trup”, amenajată în noul corp al așezământului monahal,

ce cuprinde obiecte autentice populare românești, mobilier, ceramică, obiecte

de uz casnic, țesături de interior, costume tradiționale, meșteșuguri.

La intrare

ne-a întâmpinat un ceas, simbol al timpului omului integrat în timpul Domnului,

în timpul absolut și care ne-a purtat într-un periplu spiritual, arătându-ne

cum se reflectă marile sărbători creștine de peste an, în existența țăranului

creștin român.

Maica

Iustina, cea care a însuflețit această expoziție, ne-a declarat că fiecare

obiect este o filă în cartea vieții noastre, unele mai de preț decât altele,

care ne amintesc de satul nostru natal, de unde am plecat și din nefericire,

unde nu ne mai întoarcem. Costumul tradițional românesc, autentic și frumos,

apreciat în toată lumea, este o recapitulare a întregii mitologii, a tuturor

tradițiilor și a întregii istorii, desfășurată de-a lungul timpului, arătând că

aici a existat și există și va fi un popor. Motivul pentru care trebuie să

continuăm să ne ocupăm de acest univers miniatural al satului românesc este

unul cât se poate de firesc. Dorința de a păstra „duhul” acelor oameni harnici și iscusiți, „un duh de rugăciune, de puritate, de dragoste, prezent în fiecare

exponat”.

Dacă ne

iubim neamul, trebuie să o dovedim și nu putem decât prin salvarea și

promovarea tradiției, încercând să transformăm un colțișor din casa noastră

într-un colț de rai cu amintirile moștenite din familia noastră creștinească și

românească.

Bucuria

noastră, a celor prezenți a fost cu atât mai mare, când la finalul vizitei

noastre în muzeul Mănăstirii, am revăzut obiecte și accesorii școlare

semnificative din istoria învățământului românesc.

Nu aveam

cum să nu ne gândim la faptul că anul acesta este proclamat ca „An omagial al satului românesc, al

preoților, învățătorilor și primarilor gospodari”. Și lucrurile sunt atât

de frumos îmbinate în această expoziție, unde se vede dăruirea și priceperea

monahiilor care au contribuit la realizarea acesteia și dragostea, respectul și

prețuirea acestora pentru neamul românesc, față de spiritul creator, de

hărnicia și de credința oamenilor simpli de la Dunărea de Jos.

Colecția

este un omagiu închinat acestor oameni minunați, care au păstrat în duh de

rugăciune și cu multă sfințenie tradiția moștenită din moși-strămoși. „Casa părintească înseamnă pentru țăranul

român tradiție vie, înseamnă lege, înseamnă rudenie, care uneori e de natură

spirituală, înseamnă cuib de lumină și radiație de binefaceri ale unor date

venite din adâncimi necunoscute, dar care acționează puternic” (Ernest

Bernea).

Am plecat

de aici cu sufletul încărcat de liniște sufletească și emoție. „Frumusețea stă în dragostea celui care

primește, în creștinul din fiecare dintre noi, călit în oțel lichid și botezat

cu mir fierbinte”, cum grăia părintele Nicolae Steinhardt.

Am avut

prilejul să vizităm în continuare, Salonul internațional de caricatură, ediția

a XIV-a, Brăila, unde cei prezenți s-au destins privind lucrările expuse.

Muzeul de

istorie „Carol I” a fost următorul

obiectiv turistic pe care ne-am propus să-l vizităm. Cu ajutorul unui ghid, am

pătruns în tainele istoriei, am descoperit evoluția economică și socială a

Brăilei (1830 – 1944), în contextul politic național, am vizitat expoziții

organizate cu piese din colecțiile proprii sau în colaborare cu instituții

prestigioase de profil din țară, care au avut în vedere menținerea interesului

pentru activitatea muzeală, noutatea și temele propuse fiind principalele

puncte de atracție.

Cu un

bagaj mare de cunoștințe, ne-am îndreptat spre un loc așteptat cu multă

nerăbdare de copii, un centru comercial din Brăila. Toți participanții au fost

răsplătiți de Protopopiatul Slobozia cu o masă pe placul lor.

Plimbarea

noastră prin Brăila nu se putea încheia fără să ajungem la Grădina Zoologică.

Am văzut aici diverse păsări și animale sălbatice, pe care mulți dintre copii

mi-au mărturisit că nu le-au văzut niciodată.

Uitându-ne

la ceas, am văzut că vizita noastră aici a durat peste o oră, timpul trecând

fără a ne da seama. Întrucât această locație ne-a amintit de zilele copilăriei,

de ziua educației, pe care o sărbătoream în acea zi, am promis că vom reveni.

Ziua

educației, o zi de neuitat…așa mi-au mărturisit toți cei prezenți.

„În această excursie m-am simțit minunat. A

fost o zi deosebită pentru mine. Primul loc pe care l-am vizitat a fost

Mănăstirea „Sfântul Pantelimon” de la Lacul Sărat. Am aflat de la o măicuță

despre istoricul acestei mănăstiri, ne-am reamintit împreună că Sfântul

Pantelimon, ocrotitorul mănăstirii, este pomenit în data de 27 iulie și că este

numit „doctor fără de arginți”, deoarece nu pretindea de la nimeni vreun fel de

plată pentru binefacerile primite. Este considerat ocrotitor al medicilor și

vindecătorul bolnavilor, fiind un model de medic următor lui Hristos”.

(Daniela, clasa a VII-a)

„Am pășit cu interes pragul Muzeului de

istorie din Brăila și am aflat lucruri interesante despre ocupațiile

locuitorilor din zona Brăilei, de-a lungul timpului. Ne-am bucurat de

multitudinea de flori și vegetație din Grădina Mare a Brăilei. Vizita la Mall

și Grădina Zoologică a avut ca scop relaxarea și distracția noastră. M-am

bucurat de această zi minunată!”. (Maia, clasa a VII-a)

„Excursia a fost minunată, de neuitat! Am

mers împreună cu prietenii mei și am făcut cunoștință și cu alți copii cu care

m-am și împrietenit. Atunci când am ajuns la Biserica „Sfântul Pantelimon” am

simțit o senzație unică. De parcă Dumnezeu nu ar fi fost prezent doar în

sufletul meu, ci și în această excursie, cu noi. Vizita la Muzeul „Carol I” mi-a

oferit ocazia de a afla cât mai multe informații despre viața locuitorilor din

Brăila și nu numai. La Grădina Zoologică am văzut multe animale, păsări frumos

colorate, pe care eu nu le-am mai întâlnit. Ne-a bucurat tare mult și vizita de

la Mall Brăila, unde am servit cu toții un meniu de la restaurantul KFC și

ne-am cumpărat și ceva, ca amintire, de acolo. Toți am fost fericiți și am

vorbit despre locurile preferate din cele pe care le-am vizitat”. (Denisa,

clasa a VII-a)

A

consemnat doamna Daniela Matei, profesor de religie