ARTICOLE
DEC
30
FRI

Evenimentele de la Reviga – COMUNICAT DE PRESĂ – Un repetat abuz de încălcare a legilor Statului European de drept şi a normelor bunei cuviinţe creştine

Categoria Noutăți    |     03:03

Evenimentele de la Reviga – COMUNICAT DE PRESĂ – Un repetat abuz de încălcare a legilor Statului European de drept şi a normelor bunei cuviinţe creştine

Cu privire la desfăşurarea evenimentelor din ziua de joi, 29 decembrie 2011, în parohia Reviga, Protopopiatul Slobozia, Biroul de Presă al Episcopiei Sloboziei şi Călăraşilor, face următoarele precizări:

Răutatea ca lipsă a bunătăţii

Având în vedere faptul că d-nii Casian şi Gheorghe Pandelică au fost scoşi din rândul clerului prin CATERISIRE (RĂSPOPIRE), în Şedinţa Consistoriului Eparhial din 29 noiembrie 2011, prin Hotărârile nr. 17 şi 21 din 2011, Episcopia Sloboziei şi Călăraşilor a împuternicit pe PC Pr. Dumitru Drăghici, Protopop al Protopopiatului Slobozia, în ziua de joi, 29 decembrie 2011, să aducă la cunoştinţa credincioşilor din parohiile Reviga şi Mircea cel Bătrân, cele hotărâte de forul de judecată bisericească în cazul celor doi foşti slujitori. Având în vedere că foştii slujitori au refuzat şi refuză orice dialog cu reprezentanţii Bisericii Ortodoxe, este necesar şi verificarea patrimoniului parohiilor Reviga şi Mircea cel Bătrân, pentru care dânşii au semnat de primire pe bază de Proces Verbal în 2004, dar pe care acum resping nejustificat (?!?) să-l predea celor de la care l-au şi primit (Bisericii Ortodoxe – prin Episcopia Sloboziei şi Călăraşilor).

Chiar dacă familia Pandelică a folosit injurii de neconceput la adresa reprezentanţilor Bisericii Ortodoxe, folosind mijloace de intimidare şi manipulare FĂRĂ PRECEDENT pe meleagurile creştine ialomiţene, purtarea slujitorilor sfintelor altare, a fost una demnă şi paşnică.

Cuvântul Legii într-un Stat european de drept

Pentru a arăta opiniei publice – Sine ira et studio – fără ură şi părtinire- faptul că d-nii Casian şi Gheorghe Pandelică într-un mod nejustificat se cred „proprietarii” bisericilor din Reviga şi Mircea cel Bătrân, vom apela la prevederile legale în domeniu.

În România, libertatea religioasă şi regimul general al cultelor, sunt reglementate prin Legea Cultelor, nr. 489/2006, publicată în Monitorul Oficial Partea I, nr. 11/8.01.2007, şi adoptată de Parlament, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicată.

I. Aplicarea sancţiunii disciplinare:

Art. 23. – (1) Cultele îşi aleg, numesc, angajează sau revocă personalul potrivit propriilor statute, coduri canonice sau reglementări.

(2) Personalul cultelor poate fi sancţionat disciplinar pentru încălcarea principiilor doctrinare sau morale ale cultului, potrivit propriilor statute.

(4) Exercitarea funcţiei de preot sau orice altă funcţie care presupune exercitarea atribuţiilor de preot fără autorizaţia sau acordul expres dat de structurile religioase, cu sau fără personalitate juridică, se sancţionează potrivit legii penale.

Art. 26. – (1) Cultele pot avea organe proprii de judecată religioasă pentru problemele de disciplină internă, conform statutelor şi reglementărilor proprii.

(2) Pentru problemele de disciplină internă sunt aplicabile în mod exclusiv prevederile statutare şi canonice.

II. Patrimoniul sacru al Bisericii (din care fac parte şi Locaşurile de cult)

Art. 27. – (1) Cultele recunoscute şi unităţile lor de cult pot avea şi dobândi, în proprietate sau în administrare, bunuri mobile şi imobile, asupra cărora pot dispune în conformitate cu statutele proprii.

(2) Bunurile sacre, respectiv cele afectate direct şi exclusiv cultului, stabilite conform statutelor proprii în conformitate cu tradiţia şi practicile fiecărui cult, dobândite cu titlu, sunt insesizabile şi imprescriptibile şi pot fi înstrăinate doar în condiţiile statutare specifice fiecărui cult.

Art. 31. – (1) Bunurile care fac obiectul aporturilor de orice fel – contribuţii, donaţii, succesiuni – precum şi orice alte bunuri intrate în mod legal în patrimoniul unui cult nu pot face obiectul revendicării lor ulterioare.

(2) Persoanele care părăsesc un cult recunoscut nu pot emite pretenţii asupra patrimoniului cultului respectiv.

(4) În cazul retragerii calităţii de cult recunoscut potrivit prevederilor prezentei legi sau al dizolvării, destinaţia patrimoniului este cea stabilită prin statutul acestuia.

III. Prevederile Statutului pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române

Legea Cultelor: Art. 8. – (1)Cultele recunoscute sunt persoane juridice de utilitate publică. Ele se organizează şi funcţionează în baza prevederilor constituţionale şi ale prezentei legi, în mod autonom, potrivit propriilor statute sau coduri canonice.

(3) Cultele funcţionează cu respectarea prevederilor legale şi în conformitate cu propriile statute sau coduri canonice, ale căror prevederi sunt aplicabile propriilor credincioşi.

Art. 14. – (2) Unităţile de cult, inclusiv filialele lor fără personalitate juridică, se înfiinţează şi se organizează de către culte potrivit propriilor statute, regulamente şi coduri canonice.

Normele Statutului pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române:

Art. 1 – Biserica Ortodoxă Română este comunitatea creştinilor ortodocşi, clerici, monahi şi mireni, constituiţi canonic în parohii şi mănăstiri din eparhiile Patriarhiei Române aflate în interiorul şi în afara graniţelor României, care mărturisesc pe Dumnezeu în Sfânta Treime, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, pe temeiul Sfintei Scripturi şi al Sfintei Tradiţii şi participă la viaţa Bisericii prin aceleaşi Sfinte Taine, slujbe liturgice şi rânduieli canonice.

Art. 41 – (1) Patriarhia, mitropolia, arhiepiscopia, episcopia, vicariatul, protopopiatul (protoieria), mănăstirea şi parohia sunt persoane juridice de drept privat şi utilitate publică, cu drepturile şi obligaţiile prevăzute de prezentul statut.

Art. 43 – Parohia este comunitatea creştinilor ortodocşi, clerici şi mireni, situată pe un anume teritoriu şi subordonată Centrului eparhial din punct de vedere canonic, juridic, administrativ şi patrimonial, condusă de un preot paroh numit de chiriarhul (arhiepiscopul sau episcopul) eparhiei respective.

Art. 44 – Înfiinţarea, desfiinţarea şi delimitarea teritorială a parohiilor se aprobă de către Permanenţa Consiliului eparhial, ţinând seamă de cerinţele misionare şi pastorale din teritoriu.

Art. 45 – Credincioşii parohiei au următoarele drepturi: de a beneficia de asistenţă religioasă, de a alege şi a fi aleşi în organismele parohiale, de a beneficia de ajutor filantropic, după posibilităţi; şi îndatoriri: de a susţine, întări şi mărturisi credinţa Bisericii Ortodoxe; de a vieţui potrivit învăţăturii de credinţă ortodoxă; de a participa la sfintele slujbe; de a se împărtăşi cu Sfintele Taine; de a împlini faptele milei creştine; de a întreţine şi a ajuta Biserica şi pe slujitorii ei.

Art. 49 – (1) Preotul paroh, ca delegat al chiriarhului, este păstorul sufletesc al credincioşilor dintr-o parohie, iar în activitatea administrativă este conducătorul administraţiei parohiale şi preşedinte al Adunării parohiale, al Consiliului parohial şi al Comitetului parohial.

(2) Numirea sau revocarea din oficiul de paroh se face de chiriarhîntr-o şedinţă a Permanenţei Consiliului eparhial, având în vedere calitatea activităţii desfăşurate.

Dispoziţii Statutului B.O.R. privind patrimoniul bisericesc

Art. 171 – Totalitatea bunurilor aparţinând parohiilor, schiturilor, mănăstirilor, protopopiatelor, vicariatelor, episcopiilor, arhiepiscopiilor, mitropoliilor şi Patriarhiei, asociaţiilor şi fundaţiilor constituite de Biserică, fondurile destinate unui scop bisericesc, precum şi averile bisericilor fundaţionale alcătuiesc patrimoniul bisericesc care aparţine Bisericii Ortodoxe Române, iar regimul lui este reglementat de prezentul statut. Bunurile aflate în folosinţa unităţilor administrative bisericeşti au regimul bunurilor bisericeşti şi fac parte din patrimoniul bisericesc.

Art. 172 – (1) Din punct de vedere al destinaţiei lui, patrimoniul bisericesc cuprinde bunuri sacre şi bunuri comune.

(2) Bunurile sacre, respectiv cele care prin sfinţire sau binecuvântare sunt destinate exclusiv şi direct cultului, sunt inalienabile, insesizabile şi imprescriptibile. Proprietatea asupra bunurilor sacre este exclusiv bisericească, iar cedarea folosinţei poate fi acordată pe un termen de până la 3 ani, cu posibilitatea de reînnoire.

(3) Sunt bunuri sacre cele care prin sfinţire sau binecuvântare sunt destinate cultului divin, precum: lăcaşurile de cult (catedrale, biserici, paraclise, capele etc.), odoarele şi veşmintele bisericeşti.

Art. 180 – (1) Bisericile parohiale sunt proprietatea parohiei, sunt integrate patrimoniului eparhiei şi stau sub jurisdicţia şi controlul autorităţii arhiepiscopiei sau episcopiei. Dacă într-o parohie sunt mai multe biserici, chiriarhul o desemnează pe cea de căpetenie ca biserică parohială.

Art. 183 – O biserică, imediat după sfinţirea ei, trece în proprietatea şi în folosinţa unităţii de cult din cadrul eparhiei, pe teritoriul căreia a fost edificată, cu tot terenul şi clădirile afectate ei şi stă sub dispoziţiile prezentului statut, ţinându-se seama şi de actele de fundaţie. Eventualele condiţii testamentare contrare prezentului statut se vor considera nule.

Art. 174 – În cazul desfiinţării unei unităţi de cult sau a unei biserici fundaţionale, proprietatea asupra întregului ei patrimoniu se transmite unităţii de cult superioare ierarhic ce va dispune de acesta cu titlu de proprietar al respectivului patrimoniu bisericesc. Patrimoniul bisericesc fără stăpân revine eparhiei în a cărei jurisdicţie teritorială se află.

Art. 176 – Bunurile care fac obiectul aporturilor de orice fel – contribuţii, donaţii, succesiuni, legate –, precum şi orice alte bunuri intrate în patrimoniul unităţilor componente ale Bisericii Ortodoxe Române, din ţară şi din afara graniţelor ţării, nu pot face obiectul revendicării lor ulterioare.

Art. 178 (1) Dobândirea, înstrăinarea, grevarea şi administrarea patrimoniului bisericesc, controlul şi verificarea gestionară se desfăşoară în conformitate cu prevederile statutare şi regulamentare în vigoare. Forma definitivă a acestor acte este cea aprobată de Permanenţa Consiliului Naţional Bisericesc, de Permanenţa Consiliului eparhial sau de Sinodul mitropolitan, în conformitate cu prevederile prezentului statut.

Considerăm că alte comentarii sunt de prisos, iar orice demers, mai ales cel jurnalistic, trebuie să plece de la observarea acestor norme legale.

Prin faptele lor se vor ruşina …

Procesul fostului preot Ovidiu – Casian Pandelică, pus pe rol la Consistoriul Eparhial (instanţă disciplinară de judecată bisericească) în data de 12 octombrie 2011, având patru termene de judecată (18, 24, 25, 29 noiembrie 2011), se încheie cu hotărârea de CATERISIRE pentru următoarele abateri şi delicte de la disciplina bisericească:

1. Neglijenţă întru îndeplinirea îndatoririlor bisericeşti; (Canonul 58 Ap., Canonul 27 Trulan; art.2 lit. ,,a”, ,,c” art.3 lit.,,s”,art. 27, 32 şi 33 din Regulamentul de procedură bisericească);

2. Neascultarea continuă faţă de Autorităţile Superioare Bisericeşti; (Can. 31,38, 39, 41, 55 şi 56 Ap., Can. 8 Sin. IV Ec., can.34 Trulan, can.5 Antiohia, can.57 Laodiceea, can.12 Sin.VII Ec., can 24 Sinod Antiohia, can 32,33 Cartagina; art.49 alin. 1, art.50 lit. ,,b”, ,,c” „j” şi ,,k”, art.170 din Statutul BOR art. 3 lit. „s” şi „t” art.15, 16, din Regulamentul de procedură bisericească, art.3,7,29 din Regulamentul pentru administrarea averilor bisericeşti);

3. Provocarea de neînţelegeri în sânul Bisericii; (, can.18 Sin IV Ec., can. 31, 39, 41 Ap., can. 14 Sardica , art.50 lit. ,,e” art.156 alin.6 din Statut art.2 lit. ,,b”din Regulamentul de procedură bisericească, Hotărârea Sfântului Sinod nr.1161/07.07.2005 );

4. Acuzarea neîntemeiată faţă de căpeteniile şi superiorii Bisericeşti; (can. 9 Sin IV Ec., can. 11 Antiohia, can. 31, 55, 56, 84 Ap. can 6,7,8 Gangra, art. 3 lit ,,i”, art 33 şi 34 din Regulamentul de procedură bisericească);

5. Ridicarea împotriva Chiriarhului şi a Sfintei Episcopii; (can. 5, 12 şi 25 Antiohia, 14 Sardica, art.13, 15, 16 , can 38, 39, 41, 55, 56 Ap. Can 6, 7, 8 Gangra art.3 lit „i” din Regulamentul de procedură bisericească);

6. Schismă-nesupunere şi refuzul repetat de a asculta autoritatea bisericească legala; can. 5 Antiohia, can. 10, 11, 12 Cartagina, can 31, 39, 55, 56 Ap, can 31, 59 Sin I Ec, art.12, 13, 15, 16 17 din Regulamentul de procedură bisericească);

7. Săvârşirea lucrărilor sfinte în stare canonică de suspendare;(can. 28,31, 36, 39, 55, 56 Ap., can.4 Antiohia, can 6 Gangra şi can 10, 11 Cartagina, art. 2 lit. ,,d”, art.3 li „a” art. 13,17 şi 34 din Regulamentul de procedură bisericească);

8. Neascultarea de autorităţi prin refuzul de a se supune judecăţii bisericeşti; (can 15, 77, 79 Cartagina, can 72, 73, 79 Ap. Can 5, 25 Antiohia şi can 1 al Sf. Chiril al Alexandriei, art. 15, 16, 133, 134 din Regulamentul de procedură bisericească).

Procesul fostului preot Gheorghe Pandelică de la parohia Mircea cel Bătrân, tată şi pildă rea de urmat pentru fiul Casian Ovidiu, pus pe rol în data de 11 noiembrie 2011, având trei termene de judecată (18, 24, 29 noiembrie 2011), se încheie cu hotărârea de CATERISIRE pentru următoarele abateri şi delicte de la disciplina bisericească:

1. Neglijenţă întru îndeplinirea îndatoririlor bisericeşti (can. 58 Ap., can. 19 Trulan, art. 2 lit. ,,a” şi ,,d”, art. 3 lit. ,,b”, ,,c” şi ,,s”, art. 27 din Regulamentul de procedură bisericească);

2. Neascultarea continuă faţă de autorităţile superioare bisericeşti(Can. 14, 15, 31, 38, 39 şi 41 Ap., Can. 5, 8, 10, 18 Sin IV Ec., Can.15 Sin VII Ec., Can. 34 Trulan, art. 3 lit. ,,b”, art. 13, 15, 16, 17, 18 din Regulamentul de procedură bisericească);

3. Provocarea de neînţelegeri în sânul Bisericii (Can. 31, 39, 41 Ap., Can. 31 Sin. VI Ec., Can. 10 Cartagina, Can. 6 Gangra, Can. 5, 25 Antiohia, Art.156 alin. 6 din Statutul pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române – (Statut) şi art. 2 lit. ,,b” şi ,,c” din Regulamentul de procedură bisericească);

4. Acuzarea neîntemeiată faţă de căpeteniile şi superiorii bisericeşti (Can. 31, 35, 55, 56, 84 ap., 58 Laodiceea, Can. 6, 7, 8, Gangra, Can. 8 Cartagina, art. 3 lit. ,,i”, art. 33 şi 34 din Regulamentul de procedură bisericească);

5. Neglijarea, neîndeplinirea sau îndeplinirea cu rea credinţă a îndatoririlor impuse de Statutul de organizare şi de Regulamentele lui de aplicare, cum şi de toate ordinele şi dispoziţiile autorităţilor bisericeşti prin înstrăinarea actelor parohiei (Can. 39, 41 Ap., Can. 24 Antiohia, Can. 33 Cartagina, art.66 din Statut, art. 2 lit. ,,c şi ,,t” din Regulamentul de procedură bisericească);

6. Sacrilegiu (can.72, 73 ap., Can. 25 Antiohia, art.3 lit. ,,g” din Regulamentul de procedură bisericească);

7. Neascultarea de autorităţi prin refuzul de a se supune judecăţii bisericeşti (Can. 15, 77, 79 Cartagina, art. 2 lit. ,,a”, art. 15, 16, 133 şi 134 din Regulamentul de procedură bisericească).

Felurite alte interese şi lucruri tăinuite

Pe lângă aceste abateri grave de la disciplina bisericească, opinia publică nu este străină de relatările din presă (Curierul Ialomiţean din 25 August 2011; Arcaşu din 12 Noiembrie 2007 şi multe altele), care prezintă situaţia de la bisericile din Reviga şi Mircea cel Bătrân. Dezlegări misterioase de farmece care trec peste specificul tradiţiei ortodoxe: ghicirea prin deschiderea Evangheliei şi alte rânduieli care atrag senzaţionalul. Aşa se face că în biserica din Reviga sunt prezenţi mai mulţi credincioşi din afara parohiei decât din interiorul ei.

În urma celor întâmplate, ne punem firesc întrebarea: De unde interesul pentru parohiile Reviga şi Mircea cel Bătrân, pentru d-nii Casian şi Gheorghe Pandelică ? Dacă grija ar fi izvorât exclusiv din respectul faţă de proprii enoriaşi (şi nu doar faţă de cei care aduc principalul venit din exterior), ar fi dorit binele şi pacea, ar fi manifestat o minimă deschidere faţă de Biserica Ortodoxă şi nu ar fi ajuns la caterisire (răspopire), dar încă de la început au dorit ruperea de Biserica Ortodoxă şi deschiderea unui locaş de cult personal, cu reguli individuale (ca atare au scos propriul Calendar – ?!?), lucru de negândit pentru evlavia unui creştin ortodox.

Se naşte iar o firească întrebare: Cât de mare poate fi decăderea în rău a unui creştin, dacă ştie că nu are dreptul de a sluji cele sfinte şi se apropie de Sf. Masă a Altarului, fără nici o urmă de conştiinţă umană şi creştină ? Ba mai mult, atrage în nebunia lui şi pe alţii, fiindu-le piatră de poticnire pentru mântuire.

Răspunsurile vin de la sine …

"De-ţi va greşi ţie fratele tău, mergi, mustră-l pe el între tine şi el singur. Şi de te va asculta, ai câştigat pe fratele tău. Iar de nu te va asculta, ia cu tine încă unul sau doi, ca din gura a doi sau trei martori să se statornicească tot cuvântul. Şi de nu-i va asculta pe ei, spune-l Bisericii; iar de nu va asculta nici de Biserică, să-ţi fie ţie ca un păgân si vameş.” (Matei 18:15-17).

Episcopia Sloboziei şi Călăraşilor ia act cu toată responsabilitatea de gravele abateri de la normele canonice şi de credinţă ale d-nilor Casian şi Gheorghe Pandelică şi după ce aceştia au fost caterisiţi: editarea unui Calendar, slujirea fără drept, purtarea fără drept a reverendei, refuzul oricărui dialog cu Biserica Ortodoxă şi altele asemenea.

Dar, prin voinţa proprie, omul îşi pecetluieşte veşnic soarta în faţa lumii şi a lui Dumnezeu.

„Răbdare, răbdare, răbdare …” (Arhim. Ilie Cleopa)

Episcopia Sloboziei şi Călăraşilor din care fac parte şi parohiile Reviga şi Mircea cel Bătrân, aduce cuvânt de pace şi responsabilitate, după învăţătura Mântuitorului Iisus Hristos:„Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema” (Matei 5, 9); “Pace vă las vouă, pacea Mea o dau vouă , nu precum dă lumea vă dau Eu. Să nu se tulbure inima voastră, nici să se înfricoşeze.” (Ioan 14, 27); ”Căutaţi pacea cu toţi şi sfinţenia, fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul” (Evrei 12, 14), mărturisind alături de Părinţii teofori şi corul îngerilor din peştera Bethleemului: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace între oameni bunăvoire!” (Luca 2, 14).

Biroul de Presă

al Episcopiei Sloboziei şi Călăraşilor

[Array]